sâmbătă, 25 decembrie 2010

Si tot astept pe cineva … si nu mai vine..

Cu un asemenea titlu poate ca multi vor da ochii peste cap si vor spune ca déjà sunt penibila… ok am trecut un pic peste 30 dar asta nu e un motiv de disperare.. sigur ca va veni..sau nu dar oricum, asteapta si fa-ti partea..
Asteapta tu! Imi vine sa tip dar normele sociale la care tin atat de mult ma impiedica. Nu despre asteptare vorbeam ci despre asteptari. E bine sa am asteptari de la ceilalti? Sunt pregatita sa raspund la asteptarile pe care le au ei de la mine?
E miez de noapte si a mai trecut un Craciun; avem mai multa mancare decat ar trebui sa aiba o familie cu 5 copiii (suntem doar doua persoane in casa), avem brad si instalatie de la Ikea, am o baie noua despre care spre marele meu amuzament mi s-a spus ca ma reprezinta “ nu are nimic feminin in ea”, bifez toate normele internationale stabilite pentru a declara un Craciun reusit si totusi..ma simt pusa intre doua lumi; una a traditiilor cu care nu reusesc sa ma identific prea tare si care nu reuseste sa imi dea pana la sfarsitul zilei nimic altceva decat arsuri si un miros pregnant de usturoi in nari si un gust pereche in esofag. Cealalta pare sa aiba un sens dar desi m-am asteptat sa imi lase un miros de tamaie m-am trezit nu de putine ori cu un iz de ranced ba chiar de putregai. Intre doua lumi ar fi trebuit sa fiu la mijloc si deci in siguranta dar am dezamagit de atatea ori si eu..am uitat sa apreciez, am iubit superficial, am comentat, am luptat pentru dreptate uitand de bunatatea cu care eu insami sunt acceptata, mi-am pus asteptarile mai sus de toleranta..
De cateva saptamani ma lupt cu mine si cand vine vorba de astfel de lupte sunt razboinic incercat, trecut prin intrebari fara raspuns ajutat nu de putine ori de legiuni intregi de ingeri pusi la dispozitia tuturor celor care au de luptat cu nesiguranta si dezamagire. Repetitiv, scos din context dar fara indoiala incurajator aud de multe in urechi “harul Meu iti e de ajuns”. Accept cu toata inima incurajarea si raman cu intrebarea…e ok sa am asteptari?