Multumesc pentru miercuri, aveam emotii, ma asteptam la ce e mai rau, pusesem scutul si ma indreptam de spate fortat ca sa par mai inalta. Simteam ca ma privesti si am simtit si cand m-ai strans de mana. Aveam asa de mare nevoie de tine si imi parea rau ca nu am apucat sa iti povestesc toate detaliile. Multumesc pentru joi si vineri. Nu m-am simtit chiar in largul meu si am incercat sa fug dar parca tot acolo ajungeam. Ti-am povestit despre Sarah..multumesc ca m-ai ascultat. Aveam nevoie sa spun tot, cu un pic de exagerare, cum ma stii.
Nu stiu ce a fost cu mine sambata, parca eram cu ex-ul. Ma simteam haituita si plina de intrebari si negatii. Mi-a cazut sertarul pe picior si in loc sa te strig am inceput sa urlu. Urletele vin de la lupi, te ustura pe inima si dauneaza grav pacii. Si totusi am urlat.. ma haituiau de ce-urile si nu stiu cum s-a strecurat gandul ala…apoi am tipat la Eva si apoi m-am uitat in jur si te-am vazut, linistit, zambitor. Te iubesc pentru ca nu imi spui niciodata ca trebuia sa fac aia sau ailalta.
Inteleg de ai lasat intotdeauna copii sa vina la tine.. sambata aveam aripi de future sau poate de buburuza, nu mi-a iesit niciodata partea cu gratia fara de care nu imi pot imagina fluturi. Am ras de rasul tau cand Giani a zis ca e la doua scoale… am plans cu tine de bucurie cand l-am vazut pe Razvan si pe Ada.
Multumesc ca nu mi-ai trimis pe cineva sa stea in locul stiut de noi in Izbanda duminica. Simteam ca lesin si sincer nimic nu a putut sa ma inveseleasca. Ma bucur ca totul e asa cum e, am inteles asta din privirea ta dar nu pot fi vesela. Te iubesc..as vrea sa ramanem impreuna..