Împăratul e gol!!!

Am crezut că ştiam toate basmele şi toate poveştile clasice dar anul acesta mi-a sărit în ochi o carte pentru copii pe a cărei copertă era un împărat corpolent şi mustăcios în fund…hai să spunem, fără haine. Am citit povestea pe nerăsuflate; un împărat, evident corpolent şi mustăcios,angajează trei croitori care să îi facă nişte haine nemaiîntâlnite. Numărul croitorilor poate fi diferit în funcţie de varianta poveştii dar cert e, că aceştia ajung să îl facă pe împărat să creadă că e incredibil de bine imbrăcat deşi hainele lor erau inexistente, de unde şi poza coperţii. Croitorii îl dezbracă pe împărat şi îl fac să creadă ca hainele lor invizibile îi vin foarte bine iar toţi înalţii funcţionari şi nobili care îl vedeau, deşi ştiau că este gol, nu îndrăzneau să îi spună asta. Întreaga curte îl lauda pentru frumuseţea veşmintelor. La rândul lui nici împăratul nu îndrăznea să zică nimic de teamă să nu pară ignorant, preferând sa dea crezare linguşelilor celor din jur. Corpolentul monarh decide să iasă la plimbare prin regat îmbrăcat cu hainele sale noi. Nici unul din supuşii lui nu îndrăzneau să îi zică, “ în dragoste “, că este gol şi toţi îl lăudau şi îl admirau. Cât de sus, cât de aproape de cer se credea bietul împărat când, de undeva din multime o voce a strigat: împăratul e gol!

Deodată toţi cei din jurul lui au început să râdă iar împăratul, precum Adam în grădina pierdută şi-a conştientizat propria-i goliciune. Bietul imparat!

Poate un cititor va ridica sprânceana şi va spune: -aşa-i trebuie, că prea era mandru, se gândea numai la slava lui. Echipa de Dezbateri a unei şcoli ilustre ar putea susţine pe de o parte că “cei trei croitori au manipulat un biet ignorant, un caracter slab, avid de validare şi evident instabil” sau că “ un ego exacerbat al unui conducător de sânge albastru a forţat trei bieţi croitoraşi să-şi compromită valorile”, pe de alta parte. Până la urmă, ar zice un membru al echipei, ce este adevărul?

“Bietul împărat, ce victimă, sigur croitorii erau precum tinerii din zilele noastre lipsiţi de respect şi de valori” parcă aud o doamna în vârstă comentând.

Gândul la împărat a trecut destul de repede şi am putut chiar să uit amintirea coperţii. Admirându-mă în oglinda dis de dimineată, -prea “dis” aş putea să adaug din străfundul cartierului Berceni – mă pregăteam pentru Biserica. Aerul rece şi vântul pişcător mi-au monopolizat simţurile până când, în metrou, admirându-mă din nou, de data aceasta într-o fereastra, m-am întrebat: oare port “brâul adevărului” în aşa fel încât privirea şi salutul meu să fie autentice? Oare am pe mine platoşa neprihănirii ca să mă pot înfătişa asa cum se cuvine în faţa Domnului? Oare în lucrarea mea se vede că port râvna evangheliei? Pot să mă feresc de sageti - şi nu de orice fel ci din cele arzătoare, ale celui rău- purtând scutul credinţei? Oare e vizibil coiful mântuirii şi nu cumva am uitat acasă sabia Duhului? Oare sunt îmbrăcată sau mă pot aştepta să aud pe cineva strigând: împăratul e gol!!

Vezi Efeseni 6: 14-17